“Yes we can!” devine “Yes I can!”

Am chibzuit mult pana m-am hotarat sa trec la redactarea acestui articol punand in balanta riscurile, comentariile negative  la care foarte posibil ma voi expune. In final am cedat tentatiei si a invins dorinta de a face, pentru cei interesati o succinta prezentare a devenirii mele ca mediator profesionist adaugand totodata experienta si ideile personale care au marcat succesul in aceasta profesie. Din capul locului doresc sa va asigur, de buna credinta si de faptul ca opiniile contrare, comentariile negative vor avea darul sa-mi calauzeasca pasii in viitor. Astept cu interes parerile dumneavoastra, deoarece numai prin comunicare si implicare ajungem la progres.

Asa cum este cunoscut, pentru publicul larg, medierea este un concept nou fiind preluat din legislatia altor state cu experienta in domeniu ca un model viabil de solutionare a conflictelor pe cale amiabila printr-o buna si cinstita intelegere intre parti. Datorita faptului ca termenul pare foarte cunoscut si familiar aproape ca nu exista persoana care sa recunoasca faptul ca nu stie totul despre mediere. Este lesne de observat acest lucru in momentul in care dorim sa informam partile cu privire la procedura si comportamentul in timpul medierii. In acest moment vom primi aproape invariabil replica: “… nu-i nevoie, cunosc problemele acestea …” Inainte sa fiu mediator cu acte, chiar si eu aveam impresia ca “stiam”.

Economista fiind, autodidacta si curioasa din fire m-am obligat la o permanenta pregatire in domeniul psihologiei, comportamentului oamenilor si al comunicarii. Nu putine au fost situatiile tensionate ori  conflictuale cu care m-am confruntat si pe care a trebuit sa le gestionez ori in care am fost  obligata sa ma implic ca “mediator”. Am facut lucrul acesta convinsa fiind ca trebuie sa fiu de folos celor din jur si ca nu avea cine sa o faca. Cat de bine ar fi fost atuci sa le pot spune oamenilor  “Va puteti adresa unui mediator.“

Sunt convinsa ca nu am fost singurul pseudomediator, ca poate mai sunt si in prezent lideri ori persoane cu responsabilitati care se implica in asemenea actiuni daca sunt solicitati. Mediatorul diletant din mine visa insa ca o data si o data sa faca acest lucru in mod calificat, avand atunci in plan sa urmez cursurile facultatii de psihologie. Visam ca experienta in munca cu oamenii, cunostintele asimilate in domeniul dreptului, psihologiei, al comunicarii si relationarii, al eticii si relatiei cu publicul al sociologiei sa-mi foloseasca in munca pentru solutionarea situatiilor conflictuale dintre oameni in scopul instaurarii  climatului de armonie sociala.

Foarte multi “prieteni” m-au indemnat sa renunt ca “la ce-ti trebuie”,  ca “cheltuiesi doar bani si nu te alegi cu nimic”, ca “ce-ti mai trebuie tie“, “doamne, inca un curs!?” Au fost voci pe care le-am ignorat intrucat am convingerea ca divinitatea ne da viata nu numai pentru ca sa ne simtim noi bine ci in mod deosebit pentru a fi altora de folos iar daca pentru tine nu mai are rost sa lupti trebuie sa lupti pentru altii.

Am urmat apoi cursurile pentru autorizare ca mediator organizate si conduse de FMMM, am cunoscut oameni noi, dar cel mai important este ca m-am descoperit pe mine. Consider ca viata iti ofera sanse pe care de multe ori nu le vedem, iar si de mai multe ori ajungem sa regretam ca le-am ratat.

Apreciez profesionalismul, stradania, seriozitatea si caldura de care am beneficiat din partea formatorilor de la cele doua cursuri care si-au instrainat cate putin din personalitatiile lor pentru ca eu sa ma implinesc profesional. Am invatat la aceste cursuri ca medierea este tehnica si arta intrucat aceasta profesie solicita pe de o parte precizie, rigurozitate, exactitate si minutiozitate iar pe de alta parte suplete, flexibilitate, inventivitate, talent, creativitate, spirit vizionar, daruire si respect fata de sine si fata de altii.

Pregatindu-ma in acest domeniu am devenit constienta ca medierea nu este o profesie care te “scapa” de programul rigid de 8 ore de munca sau care iti asigura satisfactii materiale ori financiatre deosebite. In aceasta profesie trebuie sa fii impins de dorinta de a te pune la dispozitia semenilor, din pasiune si din convingerea ca esti in masura sa-i ajuti sa fie mai bine pentru ei si pentru altii.

Desi legea 192/2006 nu restrictioneaza accesul in profesia de mediator pe criterii de pregatire proferionala fiind acceptate persone cu studii superioare indiferent de domeniul de pregatire, trebuie sa fim convinsi ca vor deveni adevarati profesionisti in domeniu doar cei care au inclinatii, cei care au ori isi formeaza aptitudini adecvate. Mai simplu spus cei care au vocatie pentru aceasta profesie. Cand spun vocatie ma gandesc la faptul ca profesia de mediator solicita celui care o practica o serie de aptitudini sau calitati cu care putem sa ne nastem ori sa le dobandim.

Printre aceste aptitudini, calitati sau disponibilitati imi permit sa amintesc: capacitatea de a invata, aptitudinea de a lucra cu oamenii, empatia, persuasiunea, capacitati comunicationale sau “arta de a comunica“, arta de a tacea si a asculta si nu in ultimul rand aptitudinea de a elabora si a adresa intrebari.

Toate aceste aptitudini trebuie sa caracterizeze personalitatea mediatorului de succes. Vreau sa precizez ca orice calitate, aptitudine, deprindere ori pricepere se poate forma cu o pregatire continua, daca suntem  animate  de spiritual competitiei cu noi insine.

Am deschis subiectul aptitudini nu pentru a ma lauda si nici pentru a descuraja viitorii mediatori. Cred ca e importat sa primim informatii si din partea practicianului, e important sa invatam sa lucram cu materialul clientului si imi doresc ca cei ce cocheteaza cu ideea de a deveni mediatori sa foloseasca aceste materiale pentru a-si descoperi propria vocatie. Consider ca e important sa facem o introspectie si sa vedem cate din aceste calitati sunt parte a personalitatii noastre.

Trebuie sa fim constienti ca viitorul in mediere apartine celor care dovedesc spirit indraznet, competitional dar fac totul cu pasiune, cu daruire si cu atitudine de respect.

Un vechi proverb arab spune ca „Pentru a-ti realiza visele, trebuie mai intai sa te trezesti !” Stiu, suna a status de facebook, dar nu este.

O fraza atat de scurta, care nu spune multe la prima vedere, dar are o incarcatura fantastica de adevar. Se potriveste de minune la starea medierii si a multor mediatori din Romania, care au intrat intr-o stare de adormire, intr-o stare de dezamagire si viseaza la cum ar face mediere, dar nu o fac. Probabil pentru ca asteapta ca altcineva sa le implineasca visele. Dar fiecare om are propriul sau vis si probabil fiecare om se zbate sa-si indeplineasca visul lui. Dar asa cum reiese din proverb, visele tale doar tu poti sa ti le indeplinesti, cu conditia  sa te trezesti mai intai.

Mediatorii  inca nu s-au trezit, regret sa spun asta, doar cativa s-au trezit si au inteles ce au de facut ca mediatori, adica sa puna osul la treaba. Ceilalti inca viseaza la notiuni si concepte care nu au nimic de-a face cu medierea si cu aceasta profesie.

Ma uimeste nemultumirea colegilor mei, colegi ghidati in profesie de lozinca “nu merge!”. Din punctul meu de vedere, dilema fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie “Ce am facut eu ca sa mearga? Ce trebuie sa fac eu, ca sa mearga?”. Mediatorul trebuie sa inteleaga ca medierea este o profesie liberala, cu avantajele si dezavantajele ce o insotesc.

Acea hartie eliberata de Consiliul de Mediere atesta ca poti sa faci mediere sau sa practici ca mediator, dar in realitate mediator devii daca si practici nu doar daca ai o hartie; biroul de mediator este chiar un loc de munca, doar ca acela care te plateste, esti chiar tu. Toti isi doresc sa aiba venituri frumoase din mediere si sa poata trai din mediere, dar nu sunt dispusi sa se debaraseze sau sa renunte la vechile obiceiuri sau ocupatii.

In orice afacere reusesc cei care pot sa identifice oportunitatile care apar. Si noi trebuie sa facem acest lucru si avem oportunitatile necesare, trebuie doar sa deschidem ochii, sa ne trezim si sa le fructificam. De fiecare din noi depinde cum ne gestionam afacerea si cum fructificam oportunitatile pe care le avem.

Asa ca nu-mi ramane decat sa va spun stimati colegi, treziti-va, ca altfel vom ramane doar un nume pe un tablou la care ne uitam doar noi si veti continua sa traiti cu dezamagirea pierderii banilor investiti si in fapt veti contribui la distrugerea acestei profesii.

La momentul la care scriu acest text medierea poate fi comparata cu pomul laudat la care multi fug cu sacul doar ca situatia este mult mai simpla. Stim ca medierea este o profesie de tip liberal prin urmare ar putea fi o afacere, la fel ca toate celelalte profesii liberale. Asa cum avocatura contabilitatea, medicina, arhitectura sunt afaceri, tot asa si medierea poate fi o afacere pentru cei ce stiu sa o administreze.

Entuziasmul initial si superficial fata de mediere este dat de accesul relativ facil in corpul profesional, de conditiile sumare de autorizare,  precum si de stagiul redus de pregatire doar ca nu este suficienta parcurgerea unui curs de mediator pentru a fi un mediator de succes deoarece programul de formare ca mediator nu se termina odata cu obtinerea legitimatiei de mediator.

In timp ce corpul profesional creste in fiecare luna, pe forumurile mediatorilor dezbaterile sunt in toi, si tot mai acide, dar in birouri activitatea este destul de precara.  In acelasi timp folclorul despre mediere nu a intarziat sa apara . Va propun un joc, si va intreb cate persoane cunoasteti care au trecut pe la un notariat, pe la un medic, avocat, contabil, arhitect si cate care au trecut pe la un mediator ?  Abia cu raspunsul de la aceasta intrebare ne apropiem de realitate. Ne dam astfel seama ca numarul solicitantilor de mediere in ansamblu este direct proportional cu numarul de oameni ce au solicitat medierea cunoscuti de dumneavoastra. Slaba statistica obtinuta, tocmai de aceea propun sa nu ne deprimam cu propriile jocuri.

Pentru mine, astazi, medierea incepe sa fie o afacere. Dar pentru asta a fost si va mai fi nevoie de implicare, de studiu, de promovare, de perfectionare si de talent. In orice profesie de tip liberal profesionistul care isi face bine treaba este apreciat si solicitat, asadar primeste si onorarii consistente. Daca priviti medierea ca pe o alternativa in contextul in care s-a auzit ca se va ajunge candva, sa percem o taxa pe stampila, atunci medierea nu va fi niciodata o afacere de durata ci mai degraba o varianta pentru oportunisti.

Medierea a fost infiintata in Romania din anul 2006, iar in afara de cativa mediatori de succes, auzim despre multi teoreticieni, unii foarte buni si nu despre prea multi practicieni capabili sa stinga conflictul dintre partidele politice din Romania, daca cineva le-ar cere asta.

Recomand mediatorilor ca inainte de a intreba daca medierea este o afacere, sa incearce sa afle ce este medierea de fapt si cum functioneaza.

Medierea este privita ca fiind ”Meseria ideală”. Raționamentul celor care văd în mediere o profesie de vis este următorul: după numai câteva zeci de ore de formare, poți începe o carieră interesantă, provocatoare și bine plătită, având un program flexibil și posibilitatea de a-ți alege cazurile pe care le mediezi. Gresit! De cele mai multe ori acest raționament este apanajul celor care sunt încă în afara profesiei, dar sunt mulți care rămân cu această imagine idilică și după ce au devenit mediatori. Acestia din urma devin mediatorii dezamagiti despre  care am mai vorbit, “profesionisti” nedemni de meseria pe care ar trebui sa o respecte.

Mii de procese se deschid zilnic in instante si totusi, mediatorii inca isi asteapta clientii. Acest lucru se intampla pentru ca insusi legiuitorul a extins plajal medierii. Atata vreme cat orice alt jurist (notar, magistrat, avocat si consilier juridic) are dreptul de a informa justitiabilul asupra avantajelor medierii, nici unul nu va avea interes direct sa-l convinga pentru ca-l pierde de client sau pentru ca are o ruda, un prieten, un iubit avocat ori notar caruia il poate recomanda de client.

De aceea mediatorii vor mai astepta poate ani de zile sa se schimbe ceva dar cine se incumeta sa astepte atat in conditiile in care cheltuielile vin peste mediatorii care si-au deschis inutil birouri asa ca, va veni o zi in care nu vor mai suporta darile si vor inchide usa, definitiv. In ceea ce ma priveste, pot spune ca in prezent, in Sibiu nu se poate trai exclusiv din mediere.

Si totusi, intrebarea ramane unde se duc toti justitiabilii care au nevoie de certificatele de informare? Certificatele de informare (sau procesele verbale – dupa caz) nu reprezinta in multe din cazurile intalnite altceva decat o simpla formalitate ce trebuie indeplinita pentru a fi admisa actiunea in instanta si atunci colegul avocat-mediator informeaza clientul colegului avocat-nemediator in schimbul unui serviciu ulterior.

E foarte simplu, dar oare  cum sa afle clientul care sunt avantajele medierii, ca poate daca clientul ar fi corect informat, s-ar putea sa aleaga medierea. Doar noi, mediatorii-mediatori putem sa depunem eforturi serioase in a informa cetatenii si doar noi putem sa ne facem respectati, respectandu-ne meseria.

Oricat de greu si anevoios ar fi acest parcurs, e necesar pentru a evita ca peste putin timp sa citim in presa ca medierea in Romania este ineficienta si ca nu si-a atins tintele scontate. E tarziu sa ne lamentam acum si sa gasim vinovati; cauzele se regasesc in insasi legea medierii conceputa prost si vadit rau-intentionat coroborate cu celelalte situatii permisive ce au ingaduit reducerea totala a avantajelor ei, desfiintand totodata tacit inclusiv profesia de mediator. Cu toate piedicile insa, revin la ideea ca trebuie sa reparam ce se intampla de acum inainte si sa nu mai traim dand vina pe altii. Propun sa incercam sa gasim solutii la situatii imperfecte.

Sunt multe voci ce spun ca am ajuns o tara plina de mediatori fara clienti iar medierea, o alternativa extraordinara pentru timpurile actuale, cade intr-un derizoriu desavarsit, dar eu prefer sa fac ceva sa schimb aceasta perceptie asigurandu-ma ca fiecare client ce calca pragul biroului meu pleaca multumit si impacat cu solutia gasita pentru problema lui, deoarece doar eu si clientii mei putem promova cu succes o activitate de succes.

                                                                By Ana Maria Tuluc