2012 – Anul renasteriii medierii in Romania2012

Anul 2012 marcheaza o renastere a medierii in Romania. Cu o noua forma a legii de organizare a profesiei, mediatorii au sansa ca de la 1 octombrie 2012 sa puna aceasta solutie alternativa de rezolvare a disputelor la locul pe care il merita. Asigurarea unor servicii profesionale ireprosabile de catre mediatori trebuie dublata de promovarea eficienta a avantajelor pe care medierea le ofera in comparatie cu solutiile clasice de rezolvare a disputelor.

Conflictele sunt omniprezente în viaţa noastră. În fiecare zi, oamenii au diferite neînţelegeri cu membrii familiei, vecinii, colegii de serviciu sau partenerii de afaceri. O soţie descoperă că soţul ei nu i-a fost fidel; proprietarii de peste drum au construit un gard care trece peste linia nemarcată a unei alte proprietăţi; şeful flirtează cu subalternele la locul de muncă sau face avansuri sexuale nedorite; produsele pe care le-ai cumpărat nu sunt de calitatea specificată, iar lista poate continua si se pot adauga exemple din viata noastra, a tuturor.

În oricare dintre exemplele enumerate mai sus, întâlnite la tot pasul, cineva a fost nedreptăţit şi decide să se adreseze unei instanţe de judecată pentru a i se face dreptate.

Într-o colectivitate umană trebuie să acceptăm conflictele ca fiind absolut normale, iar rezolvarea lor trebuie să fie un proces de grup, deoarece orice grup uman cuprinde membri cu personalităţi diferite, cu motivaţii diferite şi cu un potenţial de muncă şi creaţie care variază în limite foarte largi.

Şcoala pregăteste viitorul adult astfel încât să poata preîntâmpina conflictele cu care se confruntă şi sa le evite atunci când e cazul, sau cel puţin a le rezolva în cel mai bun mod, astfel încât atât el, cât şi cei implicaţi să nu fie stopaţi în acest proces de schimbare şi de evoluţie şi, deci, de dezvoltare personală.

Conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi, o realitate a vieţii cotidiene, inerentă relaţiilor umane; conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative; abordat printr-o gândire pozitivă, conflictul poate avea rezultate creative, poate fi o forţă pozitivă pentru creşterea personală şi schimbarea social.

Abordat printr-o gândire negativă, conflictul poate avea rezultate distructive atât din punct de vedere emoţional, spiritual, cât şi fizic, dar tot el, conflictul, poate deveni o sursă de maturizare şi învăţare, ajută la descoperirea propriilor valori şi credinţe, la sănătatea mentală şi individual, iar capacităţile de management al conflictului pot fi învăţate.

Cum?  Prin practică putem îmbunătăţi comunicarea, negocierea, medierea conflictelor; modul în care definim o problemă determină dacă şi cum o vom rezolva.

 

Intr-un conflict, de orice natura ar fi el, sentimentele sunt importante, câteodată nu ajungem la motivele conflictului şi nu-l putem rezolva până când nu luăm în considerare sentimentele neconştientizate.

Agresivitatea reprezintă o reacţie comportamentală prin care se blamează şi acuză cealaltă persoană, prin care se încalcă reguli impuse de autorităţi (părinţi, profesori), prin care există insensibilitate la sentimentele celorlalţi, lipsă de respect, sarcasm, critică în comunicare, ostilitate şi furie. Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane care încearcă să evite confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără însă a ţine cont de drepturile sau dorinţele sale personale; manifestarea unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii. Aceste persoane se simt rănite, frustrate, iritate, fără însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.

În mod tradiţional, cei nedreptăţiţi dau în judecată pe cei care îi nedreptăţesc pentru a obţine îndreptarea răului făcut. Un process civil începe cu angajarea unui avocat, care înaintează o acţiune într-o instanţă de stat sau federală. Un judecător este desemnat să judece cauza şi stabileşte un interval de timp în care părţile vor face schimb de înscrisuri pertinente cauzei şi vor audia martori care cunosc împrejurări legate de obiectul litigiului. În funcţie de complexitatea procesului, părţile angajează experţi care să calculeze daunele, să întocmească rapoarte şi să depună mărturie în cauză. Durează luni de zile, sau poate chiar ani, până când cazul va fi gata pentru a fi prezentat judecătorului sau juriului. Între timp, reclamantul nu are nici o posibilitate să obţină vreun remediu pentru nedreptatea suferită şi starea conflictuală dintre părţi se accentuează.

Exista insa si o alta abordare pentru a remedia lucrurile.

 

Alternative Dispute Resolution (“ADR”) este un termen care nu are un echivalent perfect în limba română. Termen colectiv, ADR se poate traduce ca “Metode Altenative de Soluţionare a Disputelor” şi desemnează mai multe procedee nelitigioase de rezolvare a conflictelor, fără intervenţia unei instanţe de judecată. Cele mai comune dintre acestea sunt negocierea, medierea şi arbitrajul. Oricare dintre aceste alternative oferă părţilor posibilitatea de a-şi rezolva neînţelegerile mult mai repede şi mai eficient decât în cazul unui proces tradiţional. De cele multe ori, oamenii pot ajunge la un compromis fără intervenţia unui judecător sau, în cazuri mai rare, chiar fără implicarea unui avocat.

Medierea a fost definită ca o „negociere îmbunătăţită”. Cu sau fără asistenţa unui avocat, părţile îşi prezintă punctul de vedere unui mediator, care este o persoană neutră. Mediatorul încearcă să aducă părţile la o înţelegere uzând de diverse metode prin care le determină să se asculte una pe alta, punându-le întrebari la care nu aşteaptă un răspuns exact, şi oferindu-le astfel posibilitatea de a înţelege fiecare poziţia celuilalt. Rezultatul medierii nu este obligatoriu, părţile putând accepta sau respinge recomandările mediatorului.

 

Medierea este un proces prin care se incearca solutionarea unui conflict pe cale pasnica. La procesul de mediere iau parte de comun acord doua sau mai multe persoane sau tabere care incearca sa gestioneze un aspect delicat din viata lor.Si cum singuri nu gasesc o solutie practica, apeleaza la un specialist numit mediator.  Acesta asculta neutru problema celor implicati intr-o chestiune de ordin civil, comercial, penal, etc., indrumand partile  in asa fel incat sa nu se ajunga la tribunal.  El intermediaza comunicarea intre partile implicate si “modereaza” discutia spre cea mai avantajoasa cale pentru cei implicati in conflict. Ii ghideaza practic spre rezolvarea optima a problemei, asa cum Socrate ii mosea candva pe locuitorii Cetatii ateniene in timpul dialogurilor purtate.  Se poate spune despre mediator ca este un consilier abil pentru ca asculta activ ce are fiecare de spus si apoi intervine intr-un mod neutru pentru ca partile sa-mi gaseasca solutiile la problemele lor.

Dar mai este si un pedagog  creativ ce isi instruieste cursantii in asa fel incat nimeni sa nu aiba de suferit si sa se adapteze din mers la noua situatie de viata. Cand se ajunge la un consens, se redacteaza un acord in care se precizeaza angajamentele fiecarei parti pentru stingerea conflictului.

Toti mediatorii  considera medierea ca fiind unul dintre cele mai bune instrumente in rezolvarea litigiilor atat pentru persoane fizice, dar mai ales pentru persoanele juridice.

In afaceri timpul inseamna bani iar medierea ofera solutii imediate, palpabile si concrete. Cu cat miza medierii este mai mare, cu atat sansele de solutionare a divergentelor prin mediere cresc. Explicatia acestei afirmatii se bazeaza pe certitudinea ca un potential proces avand o miza ridicata pentru o companie (exempli causa, o creanta de un milion de euro), poate datorita duratei si incertitudinii cu privire la rezultat sa duca chiar la falimentul companiei respective in situatia in care creanta respectiva este semnificativa pentru companie. Sau poate sa afecteze grav activitatea companiei chiar daca nu o va duce spre faliment. Succesul sau esecul in afaceri intr-un mediu economic in permanenta schimbare, se bazeaza pe calitatea relatiilor comerciale dintre partenerii de afaceri, relatii care odata cladite trebuiesc si pastrate. Din aceste considerente, mediul de afaceri european si cel american a adoptat fara rezerve medierea ca modalitate de stingere a diferendelor comerciale.

Astfel, incepand cu 1 octombrie 2012, în toate tipurile de litigii unde legea nu prevede altfel, părțile vor trebui să parcurgă o primă ședință de mediere în urma căreia, potrivit informațiilor dobândite, vor putea analiza beneficiile parcurgerii procedurii propriu-zise a medierii  și vor fi în măsură să ia decizii  în cunoștință de cauză.

 

In urma acestei ședințe, mediatorul va elibera procesul-verbal de informare ce va contine decizia partilor cu privire la continuarea procedurii de mediere. Obligativitatea de a prezenta instanței dovada parcurgerii ședinței de informare – procesul-verbal intocmit de mediator –  se va aplica după 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii de modificare, probabil începând cu luna ianuarie sau februarie a anului viitor.

 

 

 

Pentru cei ce refuza participarea la aceste sedinte de informare, instanta va stabili o sanctiune conform art. 182 alin. (1) pct.1 lit.e) din Codul de procedură civilă.

 

Cine trebuie sa participe efectiv la aceasta prima etapă din procedura medierii?

 

Atât persoanele fizice cât și persoanele juridice aflate într-un conflict și care doresc să declanșeze un proces pe rolul instanțelor de judecată. Ca atare, dacă avem în vedere faptul că inițiativa declanșării procedurii judiciare o are una din părți, aceasta va trebui ca, înainte de depunerea cererii la instanța de judecată, să parcurgă procedura prealabilă a medierii astfel încât și cealaltă parte să fie invitată la mediere.Cu alte cuvinte, odată cu depunerea cererii la instanță, reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile a medierii prin procesul verbal întocmit de mediator.

Spre exemplu, în caz de divorț, înainte de depunerea cererii la instanță, soții trebuie să parcurgă împreună o primă ședință de mediere.

 

Care sunt tipurile de litigii în care părțile sunt obligate să parcurgă ședința de informare?

Printre acestea, se numără cele din:

 

a) domeniul protecţiei consumatorilor,

– când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos,

– a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate,

– a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici, ori a

– încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

 

b) materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64:

– divort,

– partaj,

– exercitare autoritate părintească (încredințare minori);

– Locuința copiilor după separarea părinților (în caz de divorț sau alte cazuri);

– contribuția părinților la creșterea, educarea și pregătirea profesională a copiilor,

– orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

 

c) în domeniul litigiilor privind:

– posesia,

– grăniţuirea,

– strămutarea de hotare,

– precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

(În materia dreptului familiei, in curand, vom avea cateva prevederi noi care să completeze prevederile legii medierii și care să ajute soții (părinții) în găsirea elor mai bune soluții in special pentru copii. In articole viitoare voi veni cu detalii pe această temă.)

 

d) domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
f) litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului si a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999 – 1018 din Codul de procedura civilă;

 

g) în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

 

Care sunt costurile acestei prime etape, obligatorii?

 

Pentru informare, mediatorul nu va percepe onorariu. Insa, așa cum am constatat deja din practică, vor fi situatii cand, pe langa informarea stabilită de lege să se parcurgă și alți pași în procedură, de comun acord cu partea/părțile ce se prezintă la mediatorpentru, și pentru care se va agrea un onorariu.

 

Taxa de timbru ramane un beneficiu de care se vor bucura cei ce ajung la un acord de mediere, cu excepția situațiilor în care acordul de mediere vizează transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale. Potrivit propunerilor de modificare, vor fi si scutiri de plata taxei de timbru, atunci cand partile  prezinta instantei, odata cu cererea, si acordul de mediere, spre incuviintare (cu exceptiile arătate mai sus).

 

Da, medierea nu este antidotul universal al conflictelor, medierea nu este solutia tuturor conflictelor noastre, insa la acest moment dupa parerea mea, medierea este cea mai buna solutie pentru rezolvarea litigiilor.