Congresul al VII-lea al Uniunii Centrelor de Mediere din Romania “10 ani de mediere”

Intre 17-19 mai 2013, va avea loc la Sinaia al VII-lea Congres al Uniunii Centrelor de Mediere din Romania (U.C.M.R.) – federatia nationala infiintata in 2005, ce reuneste asociatii profesionale ale mediatorilor din fiecare judet al Romaniei.

La Congres sunt invitati mediatorii-membri ai U.C.M.R., detaliile privind locatia, ordinea de zi si inscrierea urmeaza a fi publicate pe www.ucmro.ro si prin newsletter-ul U.C.M.R. Pentru participare nu se percepe nicio taxa, fiind insa necesara confirmarea prealabila a inregistrarii la office@ucmro.ro.
Desfasurat sub denumirea “10 ani de mediere”, Congresul va celebra inceputurile profesiei de mediator in Romania, fondata prin proiectul initiat de Ambasada SUA, Ministerul Justitiei si Baroul Dolj. Astfel, inca din mai 2003 a fost infiintat Centrul-Pilot de Mediere din Craiova, unde au fost pregatiti primii mediatori. Incepand cu anul 2005, Centrul-pilot a derulat programul national de formare a mediatorilor cu sprijinul Centrului Cultural al Ambasadei SUA, Ministerului Justitiei si al barourilor din Romania. In acest fel, s-au infiintat centre de mediere in fiecare judet, care s-au constituit ulterior in Uniunea Centrelor de Mediere din Romania.
In prezent, Uniunea Centrelor de Mediere din Romania isi asuma rolul unui instrument de pace sociala in cadrul comunitatii.

Astfel, numeroase programe de diseminare a informatiilor din domeniu au fost dezvoltate, in scopul de a promova avantajele medierii ca o modalitate de a pune capăt conflictelor, atat pe plan national, cat si european. Evenimente speciale au avut loc in 2012-2013 in Bruxelles (Belgia), in parteneriat cu Arthis – Maison Culturelle Belgo-Roumaine, in Kerkyra (Grecia), in parteneriat cu Hellenic Mediation&Arbitration Centre si in Londra (Marea Britanie), in parteneriat cu Ambasada Romaniei si The British-Romanian Chamber of Commerce, in cadrul unei campanii adresate comunitatilor romane din diaspora, dar si schimbului de bune practici si know-how cu organizatiile ADR locale.
U.C.M.R., de asemenea, a militat pentru obtinerea recunoasterii sale ca o structura nationala relevanta a rezolvarii alternative a litigiilor. Anul 2011 a fost puntea de plecare in stabilirea de parteneriate cu Institutul Diplomatic Roman si Uniunea Camerelor Bilaterale de Comert si Industrie din Romania.
In acelasi sens, U.C.M.R. si-a propus sa sprijine pregatirea la un standard ridicat a profesionistilor din cadrul organizatiilor membre, pentru a deveni un etalon de calitate, iar profesionistii sa vada in promovarea medierii o vocatie. Astfel, mediatori din cadrul Uniunii au luat parte la cursuri de dezvoltare si au primit certificari internationale de la organizatii de renume din domeniu: The Lord Slynn of Hadley European Law Foundation de la Londra si Serviciul Federal Mediere si de Conciliere, din Washington DC, Statele Unite ale Americii.
In Romania a intrat recent in vigoare reglementarea privind informarea obligatorie cu privire la avantajele medierii in mai multe domenii, anterior recurgerii la instanta de judecata. In paralel, Parlamentul European si Comisia Europeana au adoptat mai multe instrumente legislative privind rezolvarea alternativă a disputelor in domeniul economic, business-to-business, si al protectiei consumatorului, business-to-consumer.
In acest fel, se confirma faptul ca profesia de mediator a atins un statut stabil in societatea romaneasca si reprezinta o functie sociala esentiala.
Cu stima,
Mugur Bogdan Mitroi
Presedinte U.C.M.R.

WORKSHP-UL CARAVANA MEDIERII IN LONDRA

La 18 martie 2013, Ambasada României la Londra a găzduit, la sediul din 1 Belgrave Square, seminarul “Caravana Medierii – Medierea Aproape de Tine!”. Evenimentul a fost organizat de Uniunea Centrelor de Mediere din România (U.C.M.R.) în parteneriat cu The Slynn Foundation Londra şi cu sprijinul Camerei de Comerţ Româno-Britanice.
În deschiderea evenimentului, Ambasadorul României, dr. Ion Jinga, a salutat organizarea primului workshop privind medierea de care poate să beneficieze comunitatea românească din Londra, subliniind angajamentul Ambasadei României în dezvoltarea cooperării dintre Marea Britanie şi România sub auspiciile parteneriatului strategic, şi în consolidarea legăturilor cu comunitatea românească din UK.
Referindu-se la rolul medierii în contextul intercultural şi diplomatic actual, ambasadorul a punctat faptul că ridicarea tuturor restricţiilor privind accesul românilor pe piaţa muncii în UK va consolida cooperarea bilaterală, va întări relaţiile comerciale şi va facilita schimbul de bune practici, dar va duce, posibil, şi la creşterea numărului de dispute în care vor fi angrenaţi cetăţeni români. În această situaţie, medierea reprezintă o procedură alternativă de rezolvare a conflictelor de natură civilă, comercială sau penală şi, totodată, acţionează în beneficiul mediului de afaceri român şi britanic, prin scurtarea procedurii de soluţionare a diferendelor.
Sir Henry Brooke, preşedintele Fundaţiei Slynn, a menţionat aspecte importante ale cooperării româno-britanică în domeniul medierii, precum şi expertiza Fundaţiei pe care o conduce în consolidarea instituţiilor de drept în Europa Centrală şi de Est. La rândul său, domnul Mugur Bogdan Mitroi, preşedintele Uniunii Centrelor de Mediere din România, a punctat scopul şi rolul proiectului bianual al Caravanei Medierii, seminarul de la Londra reprezentand al 29-lea eveniment de acest gen.
Evenimentul a fost organizat în contextul adoptării, de către Parlamentul European şi Comisia Europeană, a mai multor instrumente legislative privind rezolvarea alternativă a disputelor în domeniul economic, business-to-business, şi al protecţiei consumatorului, business-to-consumer. În România a intrat în vigoare, de dată recentă, reglementarea privind informarea obligatorie cu privire la avantajele medierii în mai multe domenii, anterior recurgerii la instanţa de judecată.
Proiectul “Caravana Medierii”, fondat de FMMM Romania si dezvoltat in parteneriat cu U.C.M.R., a debutat in luna iunie 2011 in Bucuresti, Romania si consta intr-o serie de evenimente lunare de informare a publicului despre mediere si avantajele ei. Doua evenimente speciale au avut loc pe 24 Mai 2012, cand “Caravana” s-a desfasurat in Bruxelles, Belgia, in parteneriat cu Arthis – Maison Culturelle Belgo-Roumaine, si pe 23 August 2012 in Kerkyra, Grecia, in parteneriat cu Hellenic Mediation&Arbitration Centre, in cadrul unei campanii adresate comunitatilor romane din diaspora, dar si schimbului de experienta cu organizatiile ADR locale.

Uniunea Centrelor de Mediere din Romania (U.C.M.R.) este federatia nationala infiintata in 2005, care reuneste asociatii profesionale ale mediatorilor din fiecare judet al Romaniei.

FMMM Romania Training School (F.M.M.M.) a fost infiintata in anul 2010 si dezvolta relatii de colaborare si parteneriat cu organizatii din tara si strainatate din domeniul ADR (Alternative/Appropriate Dispute Resolution). O relatie deosebita a construit cu The Slynn Foundation din Marea Britanie, infiintata in 1988, avand drept principala preocupare procedurile si rolul Curtii Europene de Justitie, statul de drept si independenta justitiei, precum si principiile drepturilor omului. Mai recent, Fundatia Slynn a dedicat o atentie sporita metodelor ADR si, in special, medierii.

15 februarie 2013

“Desi in Romania se afla inca la inceput de drum, medierea va juca un rol important in degrevarea tribunalelor de numarul mare de procese si in reducerea numarului de conflicte care vor ajunge in instanta. Cred ca mediatorii vor face fata cu brio provocarilor si ca urmeaza o perioada in care medierea va avea o ascensiune fara precedent pentru o alta profesie din Romania”.

                                                      Tuluc Ana Maria

Mediator/ Presedintele Asociatiei Profesionale a Mediatorilor Transilvania Sibiu

 
În primul rând trebuie să menţionez că medierea, din punctul meu de vedere, reprezintă o dovadă de respect de sine şi respect faţă de partea cu care te afli în conflict şi totodată o dovadă de civilizaţie. Cu toate acestea, de multe ori se realizează o confuzie între intrarea în vigoare a informarii obligatorii privind medierea şi procedura medierii, parcurgerea şedintelor de mediere. Conform legislaţiei din ţara noastră, începând cu data de 15 februarie, odată cu intrarea în vigoare a Codului de Procedură Civilă, va intra în vigoare şi informarea obligatorie cu privire la mediere doar în cauzele civile. Acest nou pas va aduce informaţii noi pentru cetăţeni, aduce o alternativă voluntară, confidenţială, civilizată de soluţionare a unei dispute, o alternativă la clasica instanţă de judecată. Practic România îşi aliniază legislaţia la tendiţele europene în domeniu, propunând un nou cadru legal în materia medierii începând cu data de 15 februarie 2013.

Orice persoană fizică sau persoană juridică implicată într-un conflict sau o dispută poate apela la mediere, unul din principiile fundamentale ale medierii fiind caracterul voluntar, participarea voluntară a părţilor. Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie, ci acestea sunt încurajate, ghidate de mediator atunci când ajung la un impas, astfel încât să îşi identifice singure o soluţie mutual acceptată.

Disputele ce pot fi soluţionate prin mediere sunt din cele mai diverse, provenind atât din  domeniul protecţiei consumatorilor, în materia dreptului familiei (divorţ, partaj de bunuri comune, exercitarea drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor după desfacerea căsătoriei, contribuţia părţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii), în domeniul litigiilor civile (posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate), în domeniul răspunderii profesionale (cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevazută o altă procedură), în litigiile comerciale a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, în litigiile de muncă (litigii intervenite între angajat-angajator, între colegi la locul de muncă), dar şi orice fel de dispute ce pot interveni în viaţa de zi cu zi, dau ca exemplu aici tamponările uşoare şi chiar disputele cu instituţiile bancare ce decurg din derularea sau încheierea unui contract.
Din experienţă vă pot spune ca până în prezent cele mai frecvente tipuri de conflicte soluţionate prin mediere au fost cele referitoare la raporturile de familie, însă aşteptările sunt mari cu privire la toate domeniile în care poate interveni medierea.

Marele câştig al statului în cazul medierii va fi acela că va diminua semnificativ costurile susţinerii sistemului de justiţie din România prin reducerea încărcării instanţelor cu un număr foarte mare de procese, generatoare de cheltuieli pentru bugetul de stat. În urma unei întâlniri ce a avut loc cu judecătorii secţiei civile a Judecătoriei Constanţa, am ajuns la concluzia că dânşii sprijină medierea şi doresc ca mediatorii să facă şi medieri nu numai informare gratuită, în acest sens ei vor trimite justiţiabilii pentru informare. Practicienii în mediere îşi doresc degrevarea instanţelor, însă numai timpul ne va arată în ce măsură se va realiza acest lucru.

Medierea nu îşi propune revoluţionarea sistemului judecătoresc întrucât nu face parte din sistemul juridic,  ea reprezintă o alternativă mai puţin formală la instanţa de judecată. Conform articolului 4 alin. 1 din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completarile ulterioare, medierea este definită ca o activitate de interes public.

Lista completă a mediatorilor autorizaţi din judeţul Sibiu, ceea ce reprezintă în fapt un tabel, actualizat periodic, cel puţin anual, se poate găsi pe site-ul Consiliului de Mediere – www.cmediere.ro – jud.Sibiu ,  dar există şi un Tablou al Mediatorilor autorizaţi din judeţ afişat la sediul instanţelor.

 

8. Cine poate apela la mediere?

A.M.T.: E prematur să se specializeze mediatorii pe un singur domeniu. În momentul de faţă, orice problemă poate fi soluţionată de orice mediator. Asta datorită faptului că eu, ca mediator, nu dau soluţii oamenilor, nu le spun faceţi aşa sau aşa, aşa e mai bine pentru voi. Eu încerc, prin tehnici şi tactici pe care noi le dobândim în timpul cursului şi specializării, să-i fac să ajungă să stabilească ei ce-şi doresc şi cum sunt dispuşi să lase unul de la altul astfel încât să ajungă la un compromis. Ideea e ca atunci când o persoană pleacă de la mediator, să plece mulţumit. În instanţă se dă o sentinţă prin care oamenilor li se spune ce să facă. La mediator nu este aşa. Părţile vin şi convin, astfel încât atunci când pleacă de la mediator pleacă împăcaţi. Eu am obţinut ce am vrut, tu ai obţinut ce ai vrut, ceea ce este un “win-win situation” la mediere.

9. Care sunt avantajele medierii?

A.M.T.: Clar, în mediere problema se rezolvă mult mai repede pentru că părţile odată ce acceptă să participe la mediere sunt direct interesate să-şi rezolve problema. Dacă nu acceptă prezenţa în mediere atunci merg pe instanţă unde trebuie să respecte termene. Dar la mediere nu au niciun interes, odată ce au acceptat să intre în mediere. Noi spunem că suntem eficienţi pentru că vorbim direct cu părţile, oferim confidenţialitate pentru că şi semnăm un acord de confidenţialitate, pentru că la biroul mediatorului nu rămâne nimic, nicio informaţie, nicin document, nimic şi totul se rezolvă mult mai repede şi cu costuri cât mai mici pentru că noi nu avem termene ca la tribunal. Mediatorul nu are poziţia în care să stea să spună “aici e adevărul” sau “actul acesta este corect”, “tu minţi”, “tu ai dreptate”. Există tehnici prin care noi îi ajutăm să ajungă la o idee comună pentru că în orice ceartă a existat un punct la un moment dat în care au fost prieteni. Şi se merge pe ideea aceea până se ajunge la punctul care i-a despărţit şi i-a rupt. Ei au nevoi comune.

10. Exista tensiuni intre avocatii sibieni si mediatori?

A.M.T:  „Nu stiu daca exista tensiuni, mai degraba colegilor avocati le este teama de posibilitatea ca meditorii sa nu fie suficient de bine pregatiti si sa nu ingreuneze procedura in loc sa o ajute. Faptul ca mediatorii provin si din alte profesii si nu toti au studii juridice este principala abordare a lor. Ei spun ca daca mediatorul nu este jurist o sa ne incurce in redactarea acordului, sau poate sa permita o mediere in care, nedandu-si seama, sa se intample o chestie ilegala, sau neconforma cu legea. Eu din acest motiv spun ca ne bucuram de prezenta avocatilor in mediere, ca avocati ai partilor, si ii asiguram ca noi avem oameni foarte calificati si nu vor exista dificultati”

11. Cum primesc oamenii medierea?

A.M.T: „Am primit un feed-back extraordinar de bun de la oamenii care aud de mediere si vin sa se intereseze despre ce este vorba. In general oamenii sunt foarte incantati de faptul ca isi pot rezolva o problema mai repede decat in instanta. In principal acesta este lucrul care ii arde, oricare ar fi conflictul, litigiu de munca, orice alteceva, oamenii vor se scape repede, spre deosebire de instanta, unde se imparte problema in doua sau se acorda dreptatea intr-o parte si asa ramane.”

12. Ce calităţi trebuie să aibă un bun mediator?

Din punctul meu de vedere, un mediator trebuie sa fie răbdător, să profeseze cu daruire, să fie un bun orator, un ascultător desăvârşit, un fin psiholog, într-o continuă perfecţionare. Nu putem clasifica mediatorii în mediatori buni şi mai puţin buni. Această titulatură este dată unui mediator de clienţi, aşa cum circulă informaţia “din vorbă în vorbă”.

13. Ce valoare are un acord de mediere?

Acordul de mediere prezintă o importanţă deosebită în primul rând pentru părţi, reprezentând voinţa acestora, soluţia fiind găsită de acestea în funcţie de nevoile individuale. Acest lucru face ca acordul de mediere să fie respectat. În conformitate cu prevederile legale (legea 115/2012), “în cazul în care conflitcul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi a altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecatorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale”.

14. Se poate considera că prin obligativitatea medierii se încalcă în vreun fel liberul acces la Justiţie?

Aşa cum am precizat anterior, nu medierea este obligatorie, ci parcurgerea informării cu privire la mediere este obligatorie. Obligativitatea informării a fost introdusă pentru ca cetăţenii să fie informaţi cu privire la existenţa unei metode alternative la instanţa de judecată şi să poată decide liber, voluntar şi în cunoştinţă de cauză care ar fi modalitatea potrivită pentru soluţionarea disputei pe care o are.

15. Voci ale societăţii civile şi mai ales activistele feministe susţin că medierea este o aberaţie legislativă pentru că victimele violurilor ar fi sfătuite să-şi ierte agresorul, considerând astfel că statul îi vine în ajutor agresorului. Există motive de îngrijorare? Asta, cu toate că medierea conflictelor penale a fost amânată până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal.

Într-adevăr, în ultima perioadă a fost intens mediatizată problema introducerii informării obligatorii în cauzele penale, fapt ce a condus la amânarea intrării în vigoare a informării obligatorii în cauze penale până la data intrării în vigoare a Codului de Procedură Penală, data necunoscută în momentul de faţă. A fost greşit înţeles acest lucru, prin introducerea aceste obligativităţi nu violul este singura infracţiune în care poate fi parcursă şedinţa de informare, ci se aplică tuturor infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, lipsa acesteia sau retragerea plângerii înlăturând răspunderea penală, aşa cum şi împăcarea părţilor poate înlătura răspunderea penală. Aceste prevederi legale au fost stipulate de Codul Penal încă din anul 1968. În cazul victimei unui viol, prin informarea obligatorie nu se pun noi presiuni asupra acesteia, fiind la latitudinea victimei dacă acceptă ca informarea obligatorie să se realizeze faţă în faţă cu făptuitorul, în sesiune comună, sau dacă optează pentru informare cu privire la procedura medierii în sesiune separată, în acest sens fiind semnată o declaraţie din partea victimei cu privire la opţiunea sa.

16. În ce alte ţări ale Uniunii Europene vizita la mediator este obligatorie, pentru rezolvarea unor litigii?

Medierea este o metodă folosită în toate statele civilizate ale Europei, o legislaţie a medierii fiind introdusă în ultimii ani de fiecare dintre acestea. Cu toate acestea, medierea este facultativă, aşa cum este şi în ţara noastră. Republica Cehă este cea care a introdus obligativitatea medierii, iar în Anglia a existat o încercare de introducere a obligativităţii medierii care însă a eşuat. Cu toate acestea, nu trebuie să se înţeleagă că medierea a eşuat, întrucat în Anglia succesul obţinut prin mediere pentru soluţionarea unor conflicte este bine cunoscut.

 

 

 

 

 

 

 

CRIZA ECONOMICA MONDIALA, PROMOTORUL MEDIERII

Conflictul a fost definit de-a lungul timpului intr-o multitudine de forme. Disputa, neintelegere, litigiu, dezacord, diferend, divergenta sunt termeni uzuali pe care ii auzim mereu si care au legatura cu existenta unor stari conflictuale. In momentul in care are loc o ciocnire intre interesele, conceptele sau orgoliile unor persoane avem de-a face cu un conflict. Iar acest lucru se intampla extrem de des in viata de zi cu zi.

Interesul pentru mediere si profesia de mediator este in continua crestere. De la aparitia legii medierii in 2006, dar mai ales cu noile reglementari din 15 februarie 2013, toti cei interesati de aceasta modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila asteapta cu nerabdare o alternativa la justitia clasica

Fiecare parte a unui proces aflat pe rolul instantei se considera o victima a celeilalte parti, aceasta din urma fiind considerata sursa tuturor relelor din lume. Incrancenarea cu care partile unui proces lupta pentru o hotarare judecatoreasca favorabila este determinata in primul rand de imaginea pe care o are o astfel de persona despre partea adversa. Aceste procese, in general alimentate de orgolii, sunt surse continue de stres, dezamagiri si de lupte imaginare cu un „dusman” mai mult inventat decat real. Si totusi, in astfel de situatii mediatorul, in functie de pregatirea profesionala, experienta, talentul, calitatile umane ale acestuia precum si de partile cu care intra in contact si de personalitatile acestora, poate face partile sa ajunga la o intelegere.

In cele din urma, consider ca medierea este o loterie, astfel, uneori castigi, alteori pierzi. Sarcina mediatorului este de a identifica asteptarile fiecarei parti si de a incerca sa le aduca intr-un punct comun precum si de a descoperiri temerile partilor si a le intaturara pe cele nefundamentate prin facilitarea dialogului dintre ele. De cele mai multe ori, prin simplul si deja parca uitatul dialog dar mai ales prin elementarele elemente de comunicare, se genereaza solutii dintre cele mai neasteptate.

Sursa conflictului trebuie descoperita prin acumularea de informatii despre parti, prin decriptarea mesajului initial, prin transformarea acestuia si prin sintetizarea nevoilor ascunse ale acestora, iar toate aceste lucruri nu se intampla decat daca mediatorul reuseste sa castige increderea partilor.

Mediatorul nu poate ajuta la solutionarea unui conflict decat daca a inteles ce a generat acel conflict. Toate conflictele in aparenta par de nerezolvat, de aceea, medierea este o arta pe care nu oricine o poate stapanii iar cei care reusesc au ceva ce ii diferentiaza de altii: vocatia; talentul.

Medierea se adreseaza oricarui tip de conflict care poate fi solutionat prin aceasta modalitate alternativa de spargere a conflictului. Mai mult decat oricand, aceasta isi dovedeste utilitatea in contextul recesiunii economice mondiale.

Scaderea numarului de firme in contextul crizei economice mondiale, ofera o sansa atat mediatorilor, cat si agentilor economici. Legiuitorul roman introduce in legea medierii, legea nr. 192/2006, dispozitii speciale cu privire la medierea in dreptul civil dar nu introduce si in privinta dreptului comercial. Si toate acestea in conditiile in care mediul de afaceri resimte din plin nevoia unei solutii alternative de rezolvare a conflictelor.

In afaceri timpul inseamna bani iar medierea ofera solutii imediate, palpabile si concrete. Succesul sau esecul in afaceri intr-un mediu economic in permanenta schimbare, se bazeaza pe calitatea relatiilor comerciale dintre partenerii de afaceri, relatii care odata cladite trebuiesc si pastrate. Persoanele fizice si juridice pot sa isi solutioneze prin mediere neintelegerile cu bancile, societatile de asigurari si societatile de leasing, problemele cu creditorii, cu debitorii, dar si cele interne, cu proprii angajati.

De asemenea, nimic nu impiedica partile implicate in dispute, sa aleaga tot medierea chiar daca un dintre ele este o institutie publica locala sau centrala, chiar daca aceste cazuri sunt mai rare si necesita multa tenacitate, rigurozitate si rabdare.. Datorita complexitatii lumii afacerilor, in urma medierii pot aparea o multitudine de solutii la conflictele existente: esalonarea platilor, negocierea cuntumului creantei, initierea unor noi afaceri, renegocierea unor contracte etc.

In 2013, mediul de afaceri este in cautarea unor solutii inteligente pentru depasirea crizei economice mondiale actuale. Piata medierii se apropie de maturitate si in acest moment, Romania dispune de numarul de specialisti necesar desfasurarii optime a activitatii de mediere. Cei care apeleaza la mediere trebuie sa constientizeze faptul ca isi fac lor si nu altora un serviciu daca isi solutioneaza disputele prin mediere. Solutia care se poate obtine in urma procedurii de mediere este imediata,mai putin costisitoare, dar durabila si eficienta, fiind generata de catre parti si nu de catre o terta persoana. In concret, lipsa lichiditatilor a determinat si din pacate va mai determina intrarea in incapacitate de plata a multor agenti economici de la noi din tara.. Recurgerea de catre creditori la instantele de judecata pentru recuperarea acestor sume de bani este costisitoare iar rezultatele se obtin in perioade lungi de timp, chiar foarte lungi, perioade in care activitatea agentului economic poate suferi in mod iremediabil. Cu cat miza este mai mare, cu atat sansele de solutionare a divergentelor prin mediere cresc. Un potential proces avand o miza ridicata pentru o companie, poate datorita duratei si incertitudinii cu privire la rezultat sa duca chiar la falimentul companiei respective in situatia in care creanta respectiva este semnificativa pentru companie, sau poate sa afecteze grav activitatea companiei chiar daca nu o va duce spre faliment. Daca in situatii de normalitate economica existenta unor contracte in derulare cu mai multi parteneri creaza o stabilitate a veniturilor, in situatia actuala nu mai exista astfel de garantii.

Latinitatea din bagajul genetic, face ca Romania sa aiba o cultura litigioasa. Treptat, trand-ul de business, va incuraja solutionarea nelitigioasa, de tip ADR. In prezent, cei dati in judecata considera ca au mai mult de castigat in urma unui proces, in care se pot tergiversa lucrurile la infinit, deoarece acesta dureaza un numar considerabil de ani. De multe ori calculul lor este gresit pentru ca o solutie defavorabila poate sa ii scoata definitiv de pe piata, chiar daca dupa mult timp si in general cu victime colaterale.

Cei care dau in judecata, doresc sa isi recupereze cat mai rapid sumele de bani sau bunurile pe care considera ca li se cuvin. De putine ori iau in calcul medierea insa acest lucru este pe cale sa se schimbe.

In acest demers, “Asociatia Profesionala a Mediatorilor Transilvania” din Sibiu reprezinta un program curajos, prin intermediul caruia, 4 oameni, printre care ma numar si eu, Tuluc Ana Maria, Sarac – Luncasu Mircea, Covatariu Paula si Ivanov Nicolae Gabriel, si-au luat angajamentul ca vor reusi sa ajute sibienii sa-si resolve conflictele altfel decat in sala de judecata. Principalul nostru scop consta in asigurarea organizarii si exercitarii unitare in judetul Sibiu a profesiei de mediator. Totodata, “Asociatia Profesionala a Mediatorilor Transilvania” din Sibiu, isi propune sa militeze pentru un cadru organizatoric pentru mediatori, astfel incat acestia sa dispuna de conditii adecvate, de material informative si de know-how pentru practicarea acestei profesii.

Constat cu bucurie, ca avocatii incep sa recomande medierea focusandu-se pe solutii negociate in locul solutionarii in instanta. Si piata de consultanta de afaceri incepe sa fie receptiva la mediere, recomandandu-le clientilor aceasta modalitate de rezolvare a disputelor. Justitia ramane imprevizibila, greoaie si prohibitiva prin costuri, dar esentiala in anumite cazuri si complementara institutiei medierii. Un aspect pozitiv al recesiunii poate fi reorientarea mediului economic catre mediere. Se previzioneaza un „boom” al pietei medierii pe fondul prelungirii crizei economice, cultura autohtona litigioasa fiind pe cale de a se estompa. Putem afirma cu tarie, medierea este solutia inteligenta de depasire a crizei economice actuale si de reintoarcere pe drumul spre normalitate.

 

Tuluc Ana Maria

Sibiu 2013

2012 – Anul renasteriii medierii in Romania

Anul 2012 marcheaza o renastere a medierii in Romania. Cu o noua forma a legii de organizare a profesiei, mediatorii au sansa ca de la 1 octombrie 2012 sa puna aceasta solutie alternativa de rezolvare a disputelor la locul pe care il merita. Asigurarea unor servicii profesionale ireprosabile de catre mediatori trebuie dublata de promovarea eficienta a avantajelor pe care medierea le ofera in comparatie cu solutiile clasice de rezolvare a disputelor.

Conflictele sunt omniprezente în viaţa noastră. În fiecare zi, oamenii au diferite neînţelegeri cu membrii familiei, vecinii, colegii de serviciu sau partenerii de afaceri. O soţie descoperă că soţul ei nu i-a fost fidel; proprietarii de peste drum au construit un gard care trece peste linia nemarcată a unei alte proprietăţi; şeful flirtează cu subalternele la locul de muncă sau face avansuri sexuale nedorite; produsele pe care le-ai cumpărat nu sunt de calitatea specificată, iar lista poate continua si se pot adauga exemple din viata noastra, a tuturor.

În oricare dintre exemplele enumerate mai sus, întâlnite la tot pasul, cineva a fost nedreptăţit şi decide să se adreseze unei instanţe de judecată pentru a i se face dreptate.

Într-o colectivitate umană trebuie să acceptăm conflictele ca fiind absolut normale, iar rezolvarea lor trebuie să fie un proces de grup, deoarece orice grup uman cuprinde membri cu personalităţi diferite, cu motivaţii diferite şi cu un potenţial de muncă şi creaţie care variază în limite foarte largi.

Şcoala pregăteste viitorul adult astfel încât să poata preîntâmpina conflictele cu care se confruntă şi sa le evite atunci când e cazul, sau cel puţin a le rezolva în cel mai bun mod, astfel încât atât el, cât şi cei implicaţi să nu fie stopaţi în acest proces de schimbare şi de evoluţie şi, deci, de dezvoltare personală.

Conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi, o realitate a vieţii cotidiene, inerentă relaţiilor umane; conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative; abordat printr-o gândire pozitivă, conflictul poate avea rezultate creative, poate fi o forţă pozitivă pentru creşterea personală şi schimbarea social.

Abordat printr-o gândire negativă, conflictul poate avea rezultate distructive atât din punct de vedere emoţional, spiritual, cât şi fizic, dar tot el, conflictul, poate deveni o sursă de maturizare şi învăţare, ajută la descoperirea propriilor valori şi credinţe, la sănătatea mentală şi individual, iar capacităţile de management al conflictului pot fi învăţate.

Cum?  Prin practică putem îmbunătăţi comunicarea, negocierea, medierea conflictelor; modul în care definim o problemă determină dacă şi cum o vom rezolva.

 

Intr-un conflict, de orice natura ar fi el, sentimentele sunt importante, câteodată nu ajungem la motivele conflictului şi nu-l putem rezolva până când nu luăm în considerare sentimentele neconştientizate.

Agresivitatea reprezintă o reacţie comportamentală prin care se blamează şi acuză cealaltă persoană, prin care se încalcă reguli impuse de autorităţi (părinţi, profesori), prin care există insensibilitate la sentimentele celorlalţi, lipsă de respect, sarcasm, critică în comunicare, ostilitate şi furie. Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane care încearcă să evite confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără însă a ţine cont de drepturile sau dorinţele sale personale; manifestarea unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii. Aceste persoane se simt rănite, frustrate, iritate, fără însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.

În mod tradiţional, cei nedreptăţiţi dau în judecată pe cei care îi nedreptăţesc pentru a obţine îndreptarea răului făcut. Un process civil începe cu angajarea unui avocat, care înaintează o acţiune într-o instanţă de stat sau federală. Un judecător este desemnat să judece cauza şi stabileşte un interval de timp în care părţile vor face schimb de înscrisuri pertinente cauzei şi vor audia martori care cunosc împrejurări legate de obiectul litigiului. În funcţie de complexitatea procesului, părţile angajează experţi care să calculeze daunele, să întocmească rapoarte şi să depună mărturie în cauză. Durează luni de zile, sau poate chiar ani, până când cazul va fi gata pentru a fi prezentat judecătorului sau juriului. Între timp, reclamantul nu are nici o posibilitate să obţină vreun remediu pentru nedreptatea suferită şi starea conflictuală dintre părţi se accentuează.

Exista insa si o alta abordare pentru a remedia lucrurile.

 Alternative Dispute Resolution (“ADR”) este un termen care nu are un echivalent perfect în limba română. Termen colectiv, ADR se poate traduce ca “Metode Altenative de Soluţionare a Disputelor” şi desemnează mai multe procedee nelitigioase de rezolvare a conflictelor, fără intervenţia unei instanţe de judecată. Cele mai comune dintre acestea sunt negocierea, medierea şi arbitrajul. Oricare dintre aceste alternative oferă părţilor posibilitatea de a-şi rezolva neînţelegerile mult mai repede şi mai eficient decât în cazul unui proces tradiţional. De cele multe ori, oamenii pot ajunge la un compromis fără intervenţia unui judecător sau, în cazuri mai rare, chiar fără implicarea unui avocat.

Medierea a fost definită ca o „negociere îmbunătăţită”. Cu sau fără asistenţa unui avocat, părţile îşi prezintă punctul de vedere unui mediator, care este o persoană neutră. Mediatorul încearcă să aducă părţile la o înţelegere uzând de diverse metode prin care le determină să se asculte una pe alta, punându-le întrebari la care nu aşteaptă un răspuns exact, şi oferindu-le astfel posibilitatea de a înţelege fiecare poziţia celuilalt. Rezultatul medierii nu este obligatoriu, părţile putând accepta sau respinge recomandările mediatorului.

Medierea este un proces prin care se incearca solutionarea unui conflict pe cale pasnica. La procesul de mediere iau parte de comun acord doua sau mai multe persoane sau tabere care incearca sa gestioneze un aspect delicat din viata lor.Si cum singuri nu gasesc o solutie practica, apeleaza la un specialist numit mediator.  Acesta asculta neutru problema celor implicati intr-o chestiune de ordin civil, comercial, penal, etc., indrumand partile  in asa fel incat sa nu se ajunga la tribunal.  El intermediaza comunicarea intre partile implicate si “modereaza” discutia spre cea mai avantajoasa cale pentru cei implicati in conflict. Ii ghideaza practic spre rezolvarea optima a problemei, asa cum Socrate ii mosea candva pe locuitorii Cetatii ateniene in timpul dialogurilor purtate.  Se poate spune despre mediator ca este un consilier abil pentru ca asculta activ ce are fiecare de spus si apoi intervine intr-un mod neutru pentru ca partile sa-mi gaseasca solutiile la problemele lor.

Dar mai este si un pedagog  creativ ce isi instruieste cursantii in asa fel incat nimeni sa nu aiba de suferit si sa se adapteze din mers la noua situatie de viata. Cand se ajunge la un consens, se redacteaza un acord in care se precizeaza angajamentele fiecarei parti pentru stingerea conflictului.

Toti mediatorii  considera medierea ca fiind unul dintre cele mai bune instrumente in rezolvarea litigiilor atat pentru persoane fizice, dar mai ales pentru persoanele juridice.

In afaceri timpul inseamna bani iar medierea ofera solutii imediate, palpabile si concrete. Cu cat miza medierii este mai mare, cu atat sansele de solutionare a divergentelor prin mediere cresc. Explicatia acestei afirmatii se bazeaza pe certitudinea ca un potential proces avand o miza ridicata pentru o companie (exempli causa, o creanta de un milion de euro), poate datorita duratei si incertitudinii cu privire la rezultat sa duca chiar la falimentul companiei respective in situatia in care creanta respectiva este semnificativa pentru companie. Sau poate sa afecteze grav activitatea companiei chiar daca nu o va duce spre faliment. Succesul sau esecul in afaceri intr-un mediu economic in permanenta schimbare, se bazeaza pe calitatea relatiilor comerciale dintre partenerii de afaceri, relatii care odata cladite trebuiesc si pastrate. Din aceste considerente, mediul de afaceri european si cel american a adoptat fara rezerve medierea ca modalitate de stingere a diferendelor comerciale.

Astfel, incepand cu 1 octombrie 2012, în toate tipurile de litigii unde legea nu prevede altfel, părțile vor trebui să parcurgă o primă ședință de mediere în urma căreia, potrivit informațiilor dobândite, vor putea analiza beneficiile parcurgerii procedurii propriu-zise a medierii  și vor fi în măsură să ia decizii  în cunoștință de cauză.

In urma acestei ședințe, mediatorul va elibera procesul-verbal de informare ce va contine decizia partilor cu privire la continuarea procedurii de mediere. Obligativitatea de a prezenta instanței dovada parcurgerii ședinței de informare – procesul-verbal intocmit de mediator –  se va aplica după 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii de modificare, probabil începând cu luna ianuarie sau februarie a anului viitor.

Pentru cei ce refuza participarea la aceste sedinte de informare, instanta va stabili o sanctiune conform art. 182 alin. (1) pct.1 lit.e) din Codul de procedură civilă.

 Cine trebuie sa participe efectiv la aceasta prima etapă din procedura medierii?

Atât persoanele fizice cât și persoanele juridice aflate într-un conflict și care doresc să declanșeze un proces pe rolul instanțelor de judecată. Ca atare, dacă avem în vedere faptul că inițiativa declanșării procedurii judiciare o are una din părți, aceasta va trebui ca, înainte de depunerea cererii la instanța de judecată, să parcurgă procedura prealabilă a medierii astfel încât și cealaltă parte să fie invitată la mediere.Cu alte cuvinte, odată cu depunerea cererii la instanță, reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile a medierii prin procesul verbal întocmit de mediator.

Spre exemplu, în caz de divorț, înainte de depunerea cererii la instanță, soții trebuie să parcurgă împreună o primă ședință de mediere.

 Care sunt tipurile de litigii în care părțile sunt obligate să parcurgă ședința de informare?

 

Printre acestea, se numără cele din:

 a) domeniul protecţiei consumatorilor,

– când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos,

– a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate,

– a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici, ori a

– încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

 

b) materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64:

– divort,

– partaj,

– exercitare autoritate părintească (încredințare minori);

– Locuința copiilor după separarea părinților (în caz de divorț sau alte cazuri);

– contribuția părinților la creșterea, educarea și pregătirea profesională a copiilor,

– orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

 

c) în domeniul litigiilor privind:

– posesia,

– grăniţuirea,

– strămutarea de hotare,

– precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

(În materia dreptului familiei, in curand, vom avea cateva prevederi noi care să completeze prevederile legii medierii și care să ajute soții (părinții) în găsirea elor mai bune soluții in special pentru copii. In articole viitoare voi veni cu detalii pe această temă.)

 

d) domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
f) litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului si a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999 – 1018 din Codul de procedura civilă;

 

g) în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

 

Care sunt costurile acestei prime etape, obligatorii?

Pentru informare, mediatorul nu va percepe onorariu. Insa, așa cum am constatat deja din practică, vor fi situatii cand, pe langa informarea stabilită de lege să se parcurgă și alți pași în procedură, de comun acord cu partea/părțile ce se prezintă la mediatorpentru, și pentru care se va agrea un onorariu.

 

Taxa de timbru ramane un beneficiu de care se vor bucura cei ce ajung la un acord de mediere, cu excepția situațiilor în care acordul de mediere vizează transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale. Potrivit propunerilor de modificare, vor fi si scutiri de plata taxei de timbru, atunci cand partile  prezinta instantei, odata cu cererea, si acordul de mediere, spre incuviintare (cu exceptiile arătate mai sus).

 

Da, medierea nu este antidotul universal al conflictelor, medierea nu este solutia tuturor conflictelor noastre, insa la acest moment dupa parerea mea, medierea este cea mai buna solutie pentru rezolvarea litigiilor.