ASOCIATIA PROFESIONALA A MEDIATORILOR TRANSILVANIA – SIBIU

Asociatia Profesionala a Mediatorilor Transilvania din Sibiu reprezinta un program curajos, prin intermediul caruia, 4 mediatori autorizati din Sibiu, si anume, Tuluc Ana Maria, Sarac – Luncasu Mircea, Covatariu Paula si Ivanov Nicolae Gabriel, si-au luat angajamentul ca vor reusi sa ajute sibienii sa-si resolve conflictele altfel decat in sala de judecata.

Principalul scop al asociatiei din Sibiu consta in asigurarea organizarii si exercitarii unitare in judetul Sibiu a profesiei de mediator.

Totodata, Asociatia Profesionala a Mediatorilor Transilvania din Sibiu, isi propune sa militeze pentru un cadru organizatoric pentru mediatori, astfel incat acestia sa dispuna de conditii adecvate, de material informative si de know-how pentru practicarea acestei profesii. Continuă să citești

Eficienta medierii in cauzele comerciale

Activarea în anul 2008 a legii ce introduce procedura medierii în cadrului legislativ dedicat rezolvării conflictelor, a deschis oportunităţi interesante pentru mediul de afaceri din România. Legea medierii a creat un cadru instituţional în interiorul căruia societăţile comerciale îşi pot rezolva conflictele protejându-şi imaginea. Prin parcurgerea procedurii de mediere se deschide posibilitatea  rezolvării rapide a conflictului, se deblochează rapid resursele blocate din cauza conflictului şi se crează premizele unor relaţii de afaceri corecte în viitor. 

Mediatorul autorizat poate fi solicitat în medierea oricărui tip de conflict ivit între societăţile comerciale sau în interiorul acestora precum:

  • Executarea şi interpretarea contractelor;
  • Rezilierea;
  • Pretenţiile;
  • Somaţiile de plată;
  • Revendicările;
  • Conflictele între diferitele departamente ale societăţii;
  • Conflicte între angajaţi;
  • Grăniţuire;
  • Evacuare;
  • Obligaţia de a face;
  • Plângeri prealabile;
  • Drepturi băneşti;
  • Decizii de imputaţie;
  • Desfacerea contractului de muncă, etc.

In afaceri timpul inseamna bani iar medierea ofera solutii imediate, palpabile si concrete. Cu cat miza medierii este mai mare, cu atat sansele de solutionare a divergentelor prin mediere cresc. Totul se bazeaza pe certitudinea ca un potential proces avand o miza ridicata pentru o companie poate datorita duratei si incertitudinii cu privire la rezultat sa duca chiar la falimentul companie, sau poate sa afecteze grav activitatea companiei chiar daca nu o va duce spre faliment. Succesul sau esecul in afaceri intr-un mediu economic in permanenta schimbare, se bazeaza pe calitatea relatiilor comerciale dintre partenerii de afaceri, relatii care odata cladite trebuiesc si pastrate.

Negocierea este specifica mediului de afaceri iar medierea este in fapt o negociere asistata si coordonata de catre un tert neutru, fara putere de decizie. Avand la baza negocierea dintre parti, medierea este o solutie viabila pentru stingerea conflictelor comerciale. Costurile pe care le implica o astfel de mediere sunt foarte reduse in comparatie cu cele ocazionate de calea litigioasa. Pastrarea partenerilor comerciali, un element essential pentru performanta, se poate realiza doar in cazul in care divergentele dintre ei sunt solutionate prin consens, solutia generata si negociata de catre parti fiind mutual acceptata. Stingerea unui conflict comercial prin mediere este eleganta si eficienta, oferind partenerilor de afaceri posibilitatea de a-si continua relatiile comerciale, vitale pentru succesul in afaceri.

Prin medierea comerciala relatiile dintre partenerii de afaceri existente sunt pastrate, sau macar partial refacute, si astfel se deschid perspective de initiere a unor noi parteneriate si afaceri in comun. Relatiile comerciale sunt grav vatamate in situatia in care intre companii exista litigii pe rolul instantelor, intervenind in aceste cazuri o perturbare iremediabila a relatiilor comerciale existente. Medierea comerciala este solutia depasirii unor astfel de blocaje, blocaje cauzate in special de lipsa de comunicare, de orgolii, de greseli si culpe neexprimate, care in timp duc la inversunare si la resentiment. Pastrarea colaboratorilor si a partenerilor de afaceri este astfel realizata.

Bazandu-se pe principiul win-win, medierea comerciala nu transforma niciuna dintre parti in invins sau invingator, toti cei implicati avand doar de castigat din mediere. Datorita complexitatii lumii afacerilor, in urma medierii pot aparea o multitudine de solutii la conflictele existente: esalonarea platilor, negocierea cuntumului creantei, initierea unor noi afaceri, renegocierea unor contracte etc.

Firmele româneşti apelează astazi în număr foarte mare, la instanţa de judecată şi, unele dintre ele, la arbitraj. Asta în ciuda faptului că soluţia obţinută în urma procedurii de mediere este imediată, puţin costisitoare, durabilă şi eficientă, fiind generată de către părţi şi nu de către o terţă persoană. Paradoxul justiţiei noastre si suprasolicitarea instantelor de judecata au dus până acolo încât în prezent, cei daţi în judecată considera că au mai mult de câştigat în urma unui proces care în România durează un număr considerabil de ani.

Persoanele responsabile din cadrul  societăților comerciale, trebuie să ia în calcul și avantajele medierii. De exemplu, costurile celor care apelează la această procedură sunt mult diminuate întrucat conflictul se rezolvă în regim confidențial evitându-se astfel posibilitatea unei publicități negative care ar putea avea efecte nefaste asupra renumelui acestora. Prin faptul că un litigiu de muncă se poate încheia rapid, se evită astfel procesele lungi și costisitoare, acest lucru fiind benefic pentru activitatea viitoare a companiei.

Conflictele comerciale, indiferent daca privesc aspecte legate de continuarea unui parteneriat, derularea unui contract (prestari, livrari, calitate), aparitia dificultatilor financiare  (insolventa), sunt extrem de neproductive pentru parteneri, angajati si colaboratori. Intreaga afacere poate fi compromisa pe termen lung de aceste conflicte. Medierea va ofera posibilitatea sa rezolvati in timp scurt aceste conflicte, sa decideti singuri cum sa transformati o situatie nefavorabila intr-o noua oportunitate si sa gasiti solutii pe termen lung.

Medierea a devenit procedura prealabila obligatorie alaturi de conciliere in litigiile de natura comerciala, in urma modificarilor aduse codului de procedura civila prin Legea nr. 202/2010 “mica reforma”, tocmai datorita eficientei demonstrate in practica statelor dezvoltate din punct de vedere economic.

Odata cu Proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii 192/2006,  de la 1 octombrie 2012 părțile, înainte de a apela la instanță sunt obligate să parcurgă o primă etapă din procedura de mediere.

Astfel, în toate tipurile de litigii unde legea nu prevede altfel, părțile vor trebui să parcurgă o primă ședință de mediere în urma căreia, potrivit informațiilor dobândite, vor putea analiza beneficiile parcurgerii procedurii propriu-zise a medierii  și vor fi în măsură să ia decizii  în cunoștință de cauză.

Pentru cei ce refuza participarea la aceste sedinte de informare, instanta va stabili o sanctiune conform art. 182 alin. (1) pct.1 lit.e) din Codul de procedură civilă.

Cine trebuie sa participe efectiv la aceasta prima etapă din procedura medierii?

Atât persoanele fizice cât și persoanele juridice aflate într-un conflict și care doresc să declanșeze un proces pe rolul instanțelor de judecată. Ca atare, dacă avem în vedere faptul că inițiativa declanșării procedurii judiciare o are una din părți, aceasta va trebui ca, înainte de depunerea cererii la instanța de judecată, să parcurgă procedura prealabilă a medierii astfel încât și cealaltă parte să fie invitată la mediere. Cu alte cuvinte, odată cu depunerea cererii la instanță, reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile a medierii prin procesul verbal întocmit de mediator.

Odata cu aceasta ultima reglementare juridical, viitorul procedurii medierii depinde, in cea mai mare parte de efortul colectiv al mediatorilor, de munca pe care acestia o vor depunde in promovarea, in buna intelegere a procedurii si a ceea ce inseamna medierea ca metoda  alternativa de solutionare a conflictelor, atat intre persoanele fizice, cat si intre persoanele juridice.

TULUC ANA MARIA
Mediator Autorizat
Presedintele “Asociatiei Profesionale a Mediatorilor Transilvania” – Sibiu

10 avantaje ale medierii

Legea 192 din 2006, dezvăluie avantajele societăţilor comerciale ce apelează la procedura medierii:

1. În cadrul procedurii de mediere soluţia de rezolvare a conflictului nu este impusă ci este negociată între cele două părţi. Fiecare parte aflată în conflict deţine procedural controlul asupra acordului final.

2. Prin introducerea în capitolul “Litigii” din contractele comerciale a unui articol care să prevadă obligativitatea parcurgerii procedurii medierii, apără părţile de pericolul de a fi implicate într-un proces în instanţă fără să fie pregătite pentru acest lucru. (Art. 2, alin. 5: «În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.») Nerespectarea clauzei de mediere va antrena răspunderea contractuală a părţii care, astfel, a creat un prejudiciu, putând fi obligată la plata daunelor-interese.

3. Rezolvarea în regim confidenţial a unor probleme ce ar putea aduce atingere renumelui firmei (confidenţialitatea mediatorului, dar şi a celorlalte părţi ce se prezintă la mediere este impusă de legea 192/2006, art.32).

4. Conflictele de orice natură se pot rezolva foarte rapid;

5. Aplicarea procedurii de mediere duce la mărirea eficienţei managementului unei firme.

6. În cazul în care nu se ajunge la un acord, procesul verbal încheiat de mediator, demonstrează în instanţă parcurgerea tuturor procedurilor de rezolvare amiabilă a conflictului.

7. În cazul în care procedura medierii este accesată după începerea unui proces şi prin mediere se ajunge la un acord, taxa de timbru judiciar plătită pentru începerea procesului se restituie (art. 63 aliniatul 2 din legea 192/2006).

8. Creşterea profitului prin micşoarea cheltuielilor necesare închiderii conflictului şi prin rapiditatea cu care se face acest lucru;

9. Evitatea proceselor lungi şi costisitoare;

10. Prin mediere se poate preveni apariţia unor alte conflicte.

TULUC ANA MARIA
Mediator Autorizat
Presedintele “Asociatiei Profesionale a Mediatorilor Transilvania” – Sibiu

Medierea, procedura prealabila obligatorie de la 1 octombrie 2012

Cu 148 voturi pentru, contra – 5 voturi, abtineri -10, Camera Deputaților a adoptat proiectul de lege prin care părțile, înainte de a apela la instanță sunt obligate să parcurgă o primă etapă din procedura de mediere.

Astfel, în toate tipurile de litigii unde legea nu prevede altfel, părțile vor trebui să parcurgă o primă ședință de mediere în urma căreia, potrivit informațiilor dobândite, vor putea analiza beneficiile parcurgerii procedurii propriu-zise a medierii  și vor fi în măsură să ia decizii  în cunoștință de cauză.

In urma acestei ședințe, mediatorul va elibera procesul-verbal de informare ce va contine decizia partilor cu privire la continuarea procedurii de mediere. Obligativitatea de a prezenta instanței dovada parcurgerii ședinței de informare – procesul-verbal intocmit de mediator –  se va aplica după 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii de modificare, probabil începând cu luna ianuarie sau februarie a anului viitor.

Pentru cei ce refuza participarea la aceste sedinte de informare, instanta va stabili o sanctiune conform art. 182 alin. (1) pct.1 lit.e) din Codul de procedură civilă.

Cine trebuie sa participe efectiv la aceasta prima etapă din procedura medierii? Atât persoanele fizice cât și persoanele juridice aflate într-un conflict și care doresc să declanșeze un proces pe rolul instanțelor de judecată. Ca atare, dacă avem în vedere faptul că inițiativa declanșării procedurii judiciare o are una din părți, aceasta va trebui ca, înainte de depunerea cererii la instanța de judecată, să parcurgă procedura prealabilă a medierii astfel încât și cealaltă parte să fie invitată la mediere.Cu alte cuvinte, odată cu depunerea cererii la instanță, reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile a medierii prin procesul verbal întocmit de mediator.

Spre exemplu, în caz de divorț, înainte de depunerea cererii la instanță, soții trebuie să parcurgă împreună o primă ședință de mediere.

Care sunt tipurile de litigii în care părțile sunt obligate să parcurgă ședința de informare?

Printre acestea, se numără cele din:

  1. domeniul protecţiei consumatorilor,
    • când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos,
    • a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate,
    • a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici, ori a
    • încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
  2. materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64:
    • divort,
    • partaj,
    • exercitare autoritate părintească (încredințare minori);
    • Locuința copiilor după separarea părinților (în caz de divorț sau alte cazuri);
    • contribuția părinților la creșterea, educarea și pregătirea profesională a copiilor,
    • orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
  3. în domeniul litigiilor privind:
    • posesia,
    • grăniţuirea,
    • strămutarea de hotare,
    • precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

    (În materia dreptului familiei, in curand, vom avea cateva prevederi noi care să completeze prevederile legii medierii și care să ajute soții (părinții) în găsirea elor mai bune soluții in special pentru copii. In articole viitoare voi veni cu detalii pe această temă.)

  4. domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
  5. în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
  6. litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului si a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999 – 1018 din Codul de procedura civilă;
  7. în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.

Care sunt costurile acestei prime etape, obligatorii?

Pentru informare, mediatorul nu va percepe onorariu. Insa, așa cum am constatat deja din practică, vor fi situatii cand, pe langa informarea stabilită de lege să se parcurgă și alți pași în procedură, de comun acord cu partea/părțile ce se prezintă la mediatorpentru, și pentru care se va agrea un onorariu.

Taxa de timbru ramane un beneficiu de care se vor bucura cei ce ajung la un acord de mediere, cu excepția situațiilor în care acordul de mediere vizează transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale.

Potrivit propunerilor de modificare, vor fi si scutiri de plata taxei de timbru, atunci cand partile  prezinta instantei, odata cu cererea, si acordul de mediere, spre incuviintare (cu exceptiile arătate mai sus).